Numai persoană cu handicap să nu fii în România

Trebuia să scriu despre asta în urmă cu câteva zile, dar n-am făcut-o din lipsă de timp și pentru că nu mă gândeam că este un subiect despre care să scriu, asta până când am realizat că problema este chiar serioasă. M-am lovit luna trecută de două situații care au dovedit faptul că nu stăm prea bine la capitolul solidaritate și acceptare față  de oamenii cu dizabilități, că tindem să-i excludem mai degrabă decât să-i includem printre noi, că sunt considerați de multe ori oameni ciudați, chiar anormali, mai ales dacă sunt oameni ai străzii.  

Într-o zi, cred că era 24 iunie, undeva în jurul orei 9 și ceva, am plecat de la cămin către Universitate. În drum spre facultate, am trecut prin  curtea  unui colegiu național, în care se afla și căminul, curte care era plină de copii, părinți și profesori, pentru că se desfășura festivitatea de încheiere a anului școlar. Pe treptele din față ale liceului, o doamnă, după ce a făcut câteva urări și a vorbit puțin despre anul școlar care tocmai a luat sfârșit, i-a invitat pe elevi să urce alături de ea, probabil pentru a fi premiați. Pentru că era mai aproape de ei și pentru că restul scărilor erau ocupate de elevii celorlalte clase, cei invitați au ales să urce pe rampa pentru persoanele cu dizabilități, moment în care doamna profesoară spune: „Nu pe acolo, că voi sunteți copii normali!”

M-am gândit toată ziua aceea la aceste cuvinte, în primul rând la exemplul pe care acea profesoară îl dă elevilor săi, pentru că o bună parte dintre prejudecăți le dobândim și în școală, mai mult sau mai puțin din cauza profesorilor. Mai cu seamă ce/cum e un copil care nu e normal? Cine suntem noi să decidem cine e normal și cine nu?

A doua situație a avut loc cu câteva zile înaintea celei relatate mai devreme, cred că pe 21 iunie, la Gara de Nord, în 182, după cum urmează:

Sosește 182 în stația de la Gară. O femeie în cărucior cu rotile aștepta, după ce nu mai rămăsese nimeni în stație, să fie ajutată să urce în mijlocul de transport. Avea nevoie de acea rampă pe care o au unele dintre autobuzele RATB, iar șoferul trebuia să vină să o desfacă și să o ajute. Acesta îi închide mai întâi ușile în nas, după care le deschide, probabil auzind-o pe bătrână strigând că vrea să fie ajutată și urcată în autobuz. Șoferul coboară  și începe să țipe:

– Cine te ajută, bre, pe matale să te urci? Că eu nu pun mâna pe tine! Ai înțeles? Nu pun mâna!

Femeia continua să strige ceva , dar șoferul insista:

– Bre, nu auzi că eu nu pun mâna pe tine?

Am coborât și i-am spus șoferului să îmi desfacă rampa și am ajutat-o să urce. M-am străduit ceva, pentru că era foarte mare și grea, nu părea să coopereze (probabil nu reușea să își îndrepte roțile în direcția potrivită pentru a urca pe rampă) și nu coborâse nimeni să mă ajute, chiar dacă vedeau că nu mi-e prea ușor să o împing. După câteva stații, femeia a rugat pe altcineva s-o coboare. Ca și mai înainte, șoferul doar a desfăcut rampa.

Ce-i drept, probabil era un om al străzii judecând după miros, după cât de murdare-i erau hainele și după natura și numărul bagajelor pe care le căra, dar chiar și în ciuda acestui aspect era un om și mi-e greu să cred că într-o țară în care toată lumea pretinde că e solidară cu restul, toată lumea strigă prin emisiuni și la proteste că trebuie să ne ajutăm semenii, bla-bla-bla, într-o țară în care numeroase ONG-uri se luptă ca gradul de conștientizare și acceptare față de persoanele cu handicap  să crească, nu coboară nimeni să ajute o femeie să urce într-un autobuz.

Observ că în România, chiar dacă multe locuri sunt accesibilizate, continuăm să privim oamenii cu dizabilități ca pe niște extratereștri (probabil), niște ființe care nu au dreptul la o viață normală printre noi. Și pare că rampele alea sunt făcute și puse acolo doar pentru că „așa spune legea”, nu pentru că sunt  utile și NORMALE pentru unii dintre noi. În ceea ce privește cazul din 182, din cele citite mai devreme pe internet,  șoferii RATB nu-s la prima „tentativă” de acest gen,  deși  se numără printre sarcinile lor ajutorarea persoanelor cu dizabilități fizice să urce în vehicule.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s